„Calatoria“ de la arta religioasa la cea spirituala

Dupa absolvirea studiului teologic în Iasi, România, Ioana Luca a pornit în doua calatorii. O calatorie reala, în Germania si o calatorie interioara, profunda, a reînnoirii si regasirii de sine. Prima dintre ele o îndeparteaza de locul natal si de radacini, iar cea de a doua îi înlesneste o apropiere de ea însasi. Alege Düsseldorful, renuntând astfel la o alternativa, o a treia calatorie, la Paris. O alegere doar aparent întâmplatoare, caci observând astazi numarul mare de lucrari create în atelierul din Düsseldorf , Parisul apare ca o metropola scufundata a impresionismului, ca o legenda nostalgica încarcata de literatura si decolorata de clisee, fiind astfel, probabil, nu cel mai potrivit loc pentru noul început artistic al Ioanei Luca.

În schimb Germania, cu nihilismul ei aspru, dar si cu o foarte vivace scena artistica, se pare ca promite, pentru un artist tânar, mai multa libertate creativa si o mai mare sansa de a gasi drumul drept, un stil propriu si autentic.

Mai puternice nici ca puteau fi contrastele: Ioana Luca vine din societatea conservatoare a României, o tara cu o cultura ale carei radacini sunt adâncite in religie si traditii populare si al carei drum spre modernism a fost îngradit de anii de comunism. Ea vine în Germania, tara care a dat nastere expresionismului si în care mari artisti au suferit o adânca umilire, înjosire si demontare în perioada celui de al treilea Reich, si care se prezinta astazi într-un pluralism stilistic: de la brutalitatea spatiului plastic al lui Norbert Kricke pâna la înscenarile artistice ca afirmatii politice ale lui Jörg Immendorff sau pâna la lucrarile picassoresti ale lui Markus Lüpertz.

Încheierea studiului Ioanei Luca i-a pretins o aprofundare a creativitatii si spiritualitatii, prin intermediul unei îndepartari, înstrainari, nu numai stilistic ci si geografic. Din aceasta îndepartare ea îsi vede mult mai clar, mai înasprit, propriile radacini: personale, artistice si intelectuale. Departarea îi inlesneste o mai aspra, mai consecventa analiza, atât sociala cât si psihologica, a mereu prezentei intrebari: „De unde vin? Cine sunt? Incotro merg?”. O intrebare filozofica, psihoanalitica si bineînteles religioasa. Lucrarile Ioanei Luca pun din nou aceasta intrebare chiar numai prin simpla lor existenta. Ele ne apar tacute, solitare, gânditoare, obscure; din loc in loc stralucesc pete de aur ca fragmente de imagine, ca aurul dintr-un alt timp trecut. Ele conving de imposibilitatea, dar si de lipsa dorintei de a explica lumea.Lucrarile Ioanei Luca sunt mai degraba taceri materializate decât mesaje agresive.
Materialele folosite în lucrari sunt: lemn, textile, ceara, sfoara, frunze moarte, coji de ou, bucati de diverse obiecte, tot ce aparent nu mai are nici o întrebuintare, si ulei, tempera, tus, foita de aur.

In 2002, dupa ce Ioana Luca s-a aplecat ani de-a rând cu mare interes si intensitate asupra picturii de icoane, iau fiinta în atelierul din Düsseldorf, unele dupa altele, lucrari în ulei pe pânza de format mare, în culori intense, neobisnuit de stralucitoare, pline de lumina si covingând de o mare capacitate de abstractizare. Dupa nenumarate colaje, ea reuseste o noua interpretare a vechilor teme folosind un alt limbaj artistic. Si revine in acelasi timp la materialele deja familiare: lemn, tempera, ceara, aur.
În natura artista aduna frunze moarte, uneori pietre, care ajunse în atelier, prin prelucrare, vor cunoaste o „calatorie de stare”, o schimbare de stare sau cu alte cuvinte: o metamorfoza.

Ioana Luca nu se lasa condusa de nici un dictat stilistic, tocmai pentru ca ea cunoaste deja aceasta experienta (ca fosta pictorita de icoane). Eliberarea de dogme sau canoane stilistice corespunde gândirii ei clare si curiozitatii ei.

Asa cum Ioana Luca a pornit în aceasta calatorie dintr-o tara în alta, dintr-o cultura în alta, viata ei trecând din imobilitate in miscare, asa si arta ei este o permanenta calatorie spre Necunoscut.

(Detlev Foth - pictor, Düsseldorf)